inger celest

altarul tău croit din șoapte
de pretutindeni îți răsună
în jar jertfit de foc, în foc de rugă
în clocot și murmur de ape
noaptea: cu zâmbet de semilună
ziua: încoronat de vise luminate
 

altarul tău crescut din inimi
ce bat contrar – timpului blestemat
de pretutindeni ne-a înflăcărat
sufletul aproape de origini
legat de-un negru curcubeu, flămândă
printre muritori sămânță
 

altarul tău neatins de zeiță
doar iarna înflorit cu boboci de foc
ți-l veghem în strajă unită
încolțiți de muguri sângerii
sufletul îndoliat să ni-l învii
purtat de gânduri fără ispită
 

altar neatins din flori de gheață
apărut când suferi nesuferit
o mângâiere îți zâmbește-n față
reînvii să ne-nsoțești un pic
căci n-avem viață și alți ochi
decât pentru sărutul tău de foc



© j.w.waldeck 2014
Please do not use anything of my work!