Etichete lipite peste tot...

așa zișii dadaiști își spărgeau mutrele pe scenă
(doar pe-o scenă obscenă) unde piesele lor de schimb
(doar de schimb) erau sparte deja înainte de timp din cauza necauzei
de speculanți cu cepele aplecate ca niște vânzători cu capul drept picior
spargandu-și boturile flămânde după faimă ... după premii promise
neadaptați desigur de singuri în designul pieții dependente  
de public și de marketingul capitalist în căutare de decoruri de cor
pentru care și-au inventat ideologia prostiei transumane
... de omide muncitorești menite foarte plăcut
șefilor sis t e m e l o r  incorporate cu ochi perfizi în graba căutării după
simboluri fără subversiuni sau subiecte suspecte... de rebeliune lipsită de conținut
în cuști și acvarii plasate prin galerii controlate de dictatura audiovizuală
ieșite din comun oriunde tot ce-i comun este declarat  
pentru a fi recunoscut pentru a rămâne necunoscut
în public


© j.w.waldeck 2014