somnul ingerilor

visează cu stelele orfane
până nimic mai este
atât de singure ca o poveste
visează fără lume sub legi scrise
în cuvinte postume, ne-nţelese
 
visează dragoste dar nu te-mpreuna
de la o anumită vârstă eşti dumnea-ta
visează de-o lume unde sufletul există
când materia recurge
şi pielea-ţi pişca
 
visează de împreunări
şi nu de încolăcire oarbă
de-un obraz moale, de-o mână caldă
dar nu deschide ochii dacă ştii
că totul din copii nu poate singur fi
 
visează de stele, dar mai ales de lumi
pline de inteligenţe pe acelaşi drum
visează de mişcări prin spaţii fără timp
visează-te-n stări
nemărginite-n gând



© j.w.waldeck 2011