Nexul

Învierea morților putoarea jivinelor scuturate de înmulțiri dumnezeieșți străbate cimitirele spre noapte când țăranii tineri se-ntâlnesc precum caprele săltărețe-n livezi cu blana udă de flori strivite de babe negre cu sânge stropite luminițe roșii să-ți culegi pentru purandei ca pe rulmenți rasa aleasă prin materie brută va suprapopula pentru ultima luptă între îngeri și demoni demenți credința n-are nici o îndoială unde sentința cere un sfârșit de singur împlinit, până-n poală cerința apare doar ca răzbunare © j.w.waldeck 2023

în nisip a apărut moartea liniștitoare și s-a topit în noi dune în minte a apărut poarta spre noi minciuni, de-o viață învățată înșirându-le împreună, mărgelele de trandafir al căror șir de lacrimi salvează doar ca podoabe oarbe ca niște sicrie, navele spațiale ale pământului în zbor spre noi pământuri numesc stelele noua patrie vechea vinovăție a relegiunii arse învață din cimitirele plutitoare doar iluzia, are nevoie de un tron © j.w.waldeck 2023

Acum omenirea este trezită ascensiunea vieților concentrate în lagerul eliberaților într-o entitate BORG, într-un EGO administrativ unui JESHUA colectiv, prea nesățios convertit din cosmos... înjosirea n-are alta înălțare decât după nivelarea spirtuală într-o destinație prescrisă de monocultura spiritelor înlocuite într-un stoc STAS, într-un loc înapoiat prin privința sentințelor pregătite când va fi totul în regulă? doar lumină și luciu și umilință iar adeVĂRUL, fară variațiune face din DumnezEU un renume fară alta privință, sau conștiință conectat la cordonul obilical unei entități fixate prin normă, aparent neafectată de evenimente lumești lipsa de ajutor ajunge stăpână după contopirea uniformă nur vor salva probleme dar la computer scriu cu invenția altora și halesc ce primesc din mâini, care nur rămân doar rugăciuni și trăiesc pe spinarea celor, care judec fară armura credinței reci © j.w.waldeck 2023

ești totul într-o iubire îndrepTATĂ pentru că totul este aceeași creatură dintr-o monocultură fară alte specii care se experimentează pe sine și învață împotriva ei însăși jucându-se după fiecare viață nu există altcineva! niciun alt suflet trăit în această lume fară glume nimic nu-ți poate face un rău pentru că tu ești absolut și toată lumea va fi doar o re-direcție înapoi în uterul tău nu te pierde în desișul de opinii și câmpuri energetice difuze rămâi în ziua adevărului luminii purtător radiat de creația orbirii fără o lume interioară doar o copie goală © j.w.waldeck 2023

Mereu pe cealaltă parte schimbătoare-i natura celor inascute doare statura iubită într-un stadiu nelucrat încă static învăluită-n mâini și croituri cioplite doar să admire un corp nebunatic azi așa și mâine te duci la măta din prima mișcare, o floare de gheața pe orice reflecție o fereastră învăluită-n străluciri goale din prima atingere, lacrimi și lumini să taci, bezmetic, în morminți! orice minte drăgăstoasă se dedică fară să întrebe cine o crede în spatele geamurilor orbite de flori ninse de spirite bântuite doar prin sânge raze stelare prin respirație eliberate prin priviri prinse-n sticlă și plânset doar pentru-n singur sărut pierdut © j.w.waldeck 2023

Cât timp mai am nu mi-am eliberat nici un șarpe în ascunzișul dragostei deșarte să cant ca un amețit după-un paradis pentru beibi, beibi, beibi intre strigăte deșarte după lapte transpirație impură dar împielițată fară suflet gură la gură desfigurat de degustări și împreunări nu m-am uitat la un astfel de canal multilateral dezvoltat în toate dominili neștiinței și a AGROnomiei uite un citat de analfabetul fabulos Ceaușescu, care mi-a deșirat să ne înmulțim pentru marele regat al Dacilor întunecați, cu ochi arși ca semințele negre din floarea soarelui între dinți între sfinți nu e loc de dorințe foc dar mi-am păstrat un joc în inimă și steaua pe care o zăresc la cer rămâne neatinsă cât timp nu visez © j.w.waldeck 2023

Nu pot scrie unde durerea doar învie fară importul impus de-un renume zămislit prin umiliri și descărcări nebune conduse de insulte programmate-n pulpe aș da totul pentr-o dragoste de suflet! și totuși mi-aș despuia viața chinuită pentr-o privire sub masca împotrivită oricărei atingeri umane sub arcul sânilor ridicate-n cornuri te admir într-un dormitor de cadavre doar disting, prin ce distracție te distrugi un suflet pereche pictat peste perete și-n somn visat, vociferând vedete ne legănam în fiare și aprindem cruci cu priviri plecate din stele despuiată de carne mă ucizi în livezi pline de struguri transparenți ca niște ouă de pește: un amor inocent un strip fară chip, un ripoff cu ochii dulci închiși © j.w.waldeck 2021

mai alb decât albina într-un stup de träntori cineva anume şi-a asumat – sau a primit? – sarcina de-a ne duce pe toţi buluc în lumină toți pastorii din nori se descarcă pe pământ până se trage apa după ei de nu deviezi din mărețul plan răsplatit predeterminat din lipsă de unicat un surplus binecuvântat care determină fictiv, ce e positiv și negativ fară a fi vitageN, far‘ de-a fi pleiadeni trepăduşii progresişti, care execută orbeşte planul altora (se)duși după lumină de niste spiriduși frecvența umanității schmbate-n ansamblu vindecată de celule canceroase precum inamicii iluminaților n-au alte foloase mai umane, mai simțitoare doar de superioritatea afectată unui cadru fiecare ciclu închis se supune reîntoarcerii în lumina reflectorilor la non-materie, într-un cerc limitat unde expansiunea conștiinței a eșuat... © j.w.waldeck 2021

Împăcat aura luminii se destinge doar prin întuneric precum sămânța răzbate din sol conștiința se dezleagă din mormântul cărnii Însumi, Întruchipat prin propria mană cocit într-o mamă fără un tătic dispărut (recunoscut doar în păcat) © j.w.waldeck 2021

Lumea unui Dumnezeu decăzut sunt mâzgălit pe-un peron depășit sunt ocolit de munți sihaștri goliți de păduri pătrunși de șoapte însemnate într-o patrie putredă și ostilă pentru fruntea iluminată fară gratii în fața minții, fară sfinți plătiți grație ție, piele de zăpadă curată cu ochi nordici și cu cugetul curat cruțată de infumarare purandeilor virili în mahalale pline de lălăit și de suspine inundate cu zăpăciți căzuți pe față cu ceafa cerșitoare după-un glonte lipsit de prejudecată după-o gură umplută de dragoste înflăcărată bătrâni uitați, cu gâtlejul găurit de țigări carpați și-n rest doar tineret fară intelect inculpat cu șterpeliri și stimulări agresive care-ți aruncă insulte precum animalul hăituit n-are alta simțire © j.w.waldeck 2021